Nicoleta, cu un vas decorat

Nu pot să precizez vârsta la care m-am apucat de lucrat ceramică, dar sigur eram foarte mică, atunci, când mă regăsesc în primele mele amintiri, în atelierul părinților, încercând să decorez. Ei au fost modelele mele în această artă. Multă lume îmi spune că stilul nostru se aseamănă și-mi pare bine să mă consider o continuatoare a manierei Mischiu.

Ceea ce pot spune cu precizie este faptul că nu m-am abătut până acum de la ceea ce este tradițional în ceramica de Horezu: forme, motive decorative, paleta de culori. Noutatea în meșteșugul nostru constă în faptul că am scos pe piață niște taiere mari, noi le zicem platouri, care, în ciuda aspectului impresionant, sunt foarte ușoare, foarte bine finisate. Aici este și meritul lui Laurențiu, căci el le răzuiește.

În ceea ce privește motivele, îmi place să le aștern pe taiere aerat, ca să se poată distinge și să încânte ochiul.

Laurențiu, în atelier

Eu nu provin din familie de olari, dar de când m-am căsătorit cu Nicoleta, au început plăcerea și pasiunea pentru olărie. Și până atunci cunoscusem olari. Îi vedeam la târguri, dar privind meșteșugul oarecum din exterior, nu eram atât de atras. Îmi plăcea, și atât. Acum este altceva! Avem atelierul nostru, suntem împreună mereu și lucrăm amândoi. Eu cred în Nicoleta și în talentul ei, pe care i-l cultiv. Nu vreau s-o laud, dar trebuie să recunosc că este una dintre cele mai talentate decoratoare.

Motivele pe care le folosește ea, deși sunt cele de Horezu, sunt individualizate, speciale, se recunosc ca făcând parte din stilul ei. Și părinții ei fac olărie frumoasă și de bună calitate. Dacă veți vedea lucrările mai vechi ale tatălui ei, vă veți minuna de câtă finețe poate să aibă decorul.

Eu sunt un bun manager! La toate târgurile la care mergem, eu vând foarte bine. Mă preocup să onorăm la timp toate comenzile pe care le avem la magazine, restaurante sau la clienții particulari.